Spitalele reprezintă infrastructură critică pentru comunitate, încadrată în clasa de importanță I a construcțiilor — structuri de o importanță deosebită care trebuie să rămână funcționale în caz de cutremur, pentru că adăpostesc persoane vulnerabile și asigură servicii esențiale pentru societate. Tocmai de aceea, urmărirea comportării în timp a acestor structuri nu este o opțiune tehnică, ci o componentă strategică a managementului responsabil al patrimoniului public.
Tema a fost abordată recent în revista Transilvania Business, într-un material dedicat responsabilității publice privind siguranța structurală a spitalelor din România. Mariana Garstea, Director General Sixense și Președinte APMGS, argumentează de ce monitorizarea geotehnică și structurală a infrastructurii spitalicești trebuie tratată ca standard de bază, nu ca opțiune.
De ce spitalele sunt diferite
Spre deosebire de alte categorii de construcții, spitalele trebuie să rămână operaționale exact în momentele când restul infrastructurii este cel mai puternic afectat — în timpul și după un seism, în situații de criză, în condiții care testează limita de proiectare a structurii. Neglijarea siguranței lor structurale vine la pachet cu riscuri pe care nicio autoritate publică nu ar trebui să și le asume — o obligație clară, atât morală cât și legală, față de pacienți și față de personalul medical.
Economia prevenirii
Argumentul economic este la fel de puternic ca cel moral. Monitorizarea comportării în timp a unui spital, realizată și bugetată corect din execuție și până în exploatare, presupune costuri mult mai mici versus costurile uriașe ale avariilor care pot afecta acest tip de infrastructură: indisponibilizarea unității, intervenții de urgență, lucrări de consolidare neplanificate, fără a mai vorbi de impactul asupra continuității actului medical.
Monitorizarea nu este, așadar, un cost suplimentar, ci o investiție în siguranța proiectului.
De la „merge și-așa” la cultura siguranței
Mentalitatea „merge și-așa” expune atât infrastructura spitalicească, cât și comunitățile la riscuri majore. Pe de altă parte, monitorizarea continuă înseamnă prevenție — înseamnă capacitatea de a interveni proactiv și de a acționa pe baza unor date clare din teren, înainte ca problemele să devină grave. Înseamnă, totodată, o declarație publică de responsabilitate — dovada că managementul tratează siguranța infrastructurii cu aceeași seriozitate cu care tratează siguranța actului medical.
De la fezabilitate la exploatare
Pentru ca rezultatele să fie maxime, monitorizarea structurală trebuie introdusă încă din faza de fezabilitate sau chiar pre-fezabilitate a proiectului, nu adăugată ca remediu ulterior. Beneficiarul — public sau privat — are pârghia decizională cea mai puternică în această etapă: stabilirea cerințelor de monitorizare la nivel de caiet de sarcini transformă urmărirea comportării în timp dintr-o opțiune într-un standard contractual.
Poziția Sixense
Cu 15 ani de activitate dedicată exclusiv monitorizării geotehnice și structurale în România și ca operator autorizat ISC pentru această categorie de servicii, Sixense susține constant integrarea monitorizării ca practică standard pentru infrastructura critică, inclusiv pentru cea spitalicească. Aliniată acestei poziții, compania este alături de Asociația Profesională de Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS) în campania #SpitaleSigure, dedicată conștientizării importanței siguranței structurale a unităților medicale.
–
Materialul integral semnat de Mariana Garstea este disponibil pe site-ul Transilvania Business: Spitalele României și responsabilitatea publică a siguranței lor structurale
