România construiește mai mult decât oricând. Dar cine urmărește ce a construit deja?
Publicația economică Transilvania Business a publicat, pe 2 iulie 2026, o analiză construită pe discursul susținut de Mariana Garștea, Director General Sixense Solutions, la Forumul Construcțiilor 2026 — un mesaj despre trecerea necesară de la cultura construcției la cultura monitorizării.
Punctul de plecare este un paradox al momentului: în timp ce România traversează cea mai intensă perioadă de investiții în infrastructură din ultimele decenii, patrimoniul deja construit îmbătrânește fără ca întreținerea să țină pasul. Din cele peste 4.400 de poduri rutiere din infrastructura națională, mai mult de jumătate necesită reabilitare, iar zeci dintre ele se află în cea mai gravă stare tehnică. Prăbușirile din ultimii ani — Techirghiol, Luțca, Vadu Roșca, Siliștea Gumești — nu sunt accidente izolate, ci simptomele aceleiași lipse: o cultură a administrării activelor construite.
Lecția de la Dresda: un pod „conform” se poate prăbuși
Unul dintre momentele centrale ale discursului a fost analiza prăbușirii Podului Carola din Dresda, în septembrie 2024 — cu doar 18 minute după trecerea ultimului tramvai. Raportul tehnic a arătat ulterior că două treimi dintre toroanele de precomprimare erau grav afectate de coroziune ascunsă, acumulată timp de decenii. Iar detaliul esențial: podul era considerat conform și trecuse toate verificările.
„Sunt de foarte mulți ani în acest domeniu și, citind raportul de la Dresda, m-am gândit la noi. Pentru că, cu siguranță, avem foarte multe structuri în jurul nostru aflate exact în aceeași situație”, a subliniat Mariana Garștea. Inspecția vizuală verifică ceea ce se vede — dar, de cele mai multe ori, cedarea începe acolo unde nu se vede.
Problema nu este legislația. Este prioritizarea
România are, probabil, cel mai performant cadru legislativ din Europa Centrală și de Sud-Est în materie de urmărirea comportării în timp a construcțiilor. Distanța dintre normă și realitate nu ține de reglementare — ține de mentalitate și de prioritizare. Prea des, urmărirea comportării în timp rămâne o formalitate sau un capitol marginal al investiției, în loc să fie un proces continuu de administrare a infrastructurii.
Argumentul nu este doar tehnic, ci și economic: fiecare leu investit în întreținere preventivă economisește între șase și zece lei în reparații ulterioare. Amânarea nu înseamnă economie — înseamnă o datorie care se acumulează.
Direcția: de la inspecție vizuală la infrastructură măsurată
Senzori, IoT, Digital Twin și analiza datelor schimbă deja modul în care este administrată infrastructura, cu un singur scop: măsurarea reală a comportării structurilor, astfel încât schimbările să fie semnalate înainte să devină avarii. Concluzia discursului, preluată și de Transilvania Business, rezumă direcția în care Sixense lucrează de 15 ani în România:
„Trebuie să trecem de la «construim și uităm» la «construim, monitorizăm și dovedim». Siguranța structurală nu este o opțiune. Este o obligație.”
Articolul integral poate fi citit pe transilvaniabusiness.ro.