Într-o analiză amplă publicată în Agenda Construcțiilor pe 5 mai 2026, Mariana Garștea — Președinte al Asociației Profesionale de Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS) și Director General Sixense Solutions — pune diagnostic exact pieței românești de monitorizare structurală și propune o reașezare conceptuală a acestei activități: nu serviciu opțional, ci infrastructură operațională a activului.
Cadrul legal există. Problema este aplicarea.
Legea 10/1995 privind calitatea în construcții, HG 766/1997, Normativul P130/2025 privind urmărirea comportării în timp și NP 074 pentru documentațiile geotehnice oferă, împreună, un cadru solid. Tema reală a domeniului în următorii ani nu este una legislativă — nu mai este nevoie de norme suplimentare. Este nevoie de mecanisme prin care normele existente să fie aplicate consecvent. În plus, datele publice ale Inspectoratului de Stat în Construcții arată o tendință descrescătoare a activității de control între 2022 și 2025, ceea ce reduce suplimentar presiunea de conformare.
Paradoxul: sectorul public performează mai slab decât cel privat
Contrar percepției comune, în sectorul privat monitorizarea funcționează, în multe situații, mai coerent decât în cel public. Nu pentru că legea ar cere mai mult, ci pentru că arhitectura deciziei este mai sănătoasă: decidentul privat este aproape de operarea activului, vede direct legătura dintre date și deciziile pe care le ia, iar selecția furnizorului urmează, când există voință strategică, criterii de calitate tehnică.
Problema structurală a sectorului public: arhitectura contractării
În majoritatea proiectelor publice, monitorizarea nu este contractată direct de beneficiarul public, ci este delegată ca subcontract al constructorului, alături de celelalte servicii conexe. Beneficiarul final — entitatea publică asupra căreia apasă obligația legală — nu este, de regulă, implicat în selecția operatorului. Această asimetrie între entitatea care poartă obligația legală și entitatea care selectează operatorul este, în opinia APMGS, problema structurală cea mai gravă a sectorului public, mai gravă decât orice problemă tehnică sau de buget.
Vicierea competiției prin operatori neautorizați
O problemă specifică pieței românești, formulată explicit în analiză, este prezența operatorilor care prestează servicii de monitorizare fără autorizarea ISC cerută pentru profilurile relevante (GTF pentru monitorizare geotehnică, IEX C pentru încercări și monitorizare structurală). Aceștia nu suportă costurile de conformare — sistem de management al calității, laborator acreditat ISO/IEC 17025, personal autorizat, trasabilitate metrologică — și distorsionează piața prin oferte la prețuri nesustenabile pentru operatorii conformi. Consecința: beneficiarul public ajunge cu contract semnat, dar fără îndeplinirea reală a obligației legale.
Tehnologia modernă, instrument — nu soluție
Senzorii inteligenți, IoT, gemenii digitali și inteligența artificială sunt instrumente puternice, dar nu soluții în sine. Un senzor fără trasabilitate metrologică, o platformă IoT fără definirea pragurilor de decizie, un geamăn digital fără validare prin date de teren produc iluzia informației, nu informație utilizabilă. Folosite corect, însă, aceste tehnologii schimbă fundamental economia monitorizării.
Lanțul cu cinci verigi
Urmărirea comportării în timp funcționează pe un lanț de responsabilități legale și profesionale: proiectantul, beneficiarul, dirigintele de șantier / consultantul de supervizare, constructorul și operatorul autorizat de monitorizare. Dacă o singură verigă slăbește, întregul ansamblu intră în improvizație. Îmbunătățirea nu poate fi punctuală — nu rezolvi un lanț prin întărirea unei singure verigi.
Experiența de teren
Analiza include referințe concrete la experiența Sixense Solutions ca operator dedicat exclusiv acestei activități: sisteme bine specificate pe proiectele de metrou M4 și M6 București și M1 Cluj, peste 200 de testări statice și dinamice pe poduri la nivel național, precum și observații sistematice privind diferența dintre activele aflate sub program de urmărire a comportării în timp și cele fără astfel de program.
Șase recomandări pentru autoritățile publice și investitori
Analiza APMGS formulează șase recomandări concrete: tratarea monitorizării ca infrastructură operațională, bugetarea pe întregul ciclu de viață, contractarea directă de către beneficiarul public, contractarea exclusivă a operatorilor cu autorizare ISC valabilă, utilizarea unor caiete de sarcini formulate în termeni de performanță a datelor și adaptarea recomandărilor la specificul fiecărui segment de beneficiar.
–
Mesajul de fond, comun pentru toate segmentele, rămâne acela că monitorizarea transformă activul dintr-o cutie neagră într-o entitate observabilă, iar această observabilitate este condiția minimă pentru orice politică responsabilă de întreținere, siguranță și durabilitate.
„Fără date, decizia este o ipoteză, iar infrastructura publică și fondul construit al țării merită un nivel de rigoare pe măsura investiției și a consecințelor.”
Materialul integral este disponibil în Agenda Construcțiilor: APMGS: Monitorizarea structurală și geotehnică este obligație operațională.
